Romanii, Nemtii si Românii

Luand in considerare principiile de mai jos:

1. Numai dupa invidia altora iti dai seama de propria ta valoare.
2. Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin din ce in ce mai buni, fie se transforma in otet.
3. Munca nu a omorat niciodata pe nimeni......dar de ce sa risti?
4. Nu este important sa castigi...este important sa-l faci pe celalalt sa piarda.
5. Nimeni nu e destul de inteligent ca sa poata convinge pe un prost ca e prost.

Ne putem oarecum explica de ce:

Romanii - Au facut un pod peste Dunare in 105 si au ocupat Dacia in 106. Au pornit spre nord facand drum imperial, drum de piatrã cu latime intre 6 si 10 metri, patru straturi adancime, 90 cm, straturi de bolovani legati cu mortar, piatra sparta marunt, pietris sau nisip cu graunte mare, apoi pavimentul, lespezi slefuite. Pe margini, borduri solide, din loc în loc, brauri care sa tina drumul strans, rigole ca sa se scurga apa. Inginerii prospectau terenul in fata. Stiau morfogeodezie si respectau principiile. La numai doua zile de mers, in spatele lor venea drumul. In 108 au ajuns la Napoca, apoi la Porolissum, Zalau. 450 km. În doi ani. Apoi au facut drumurile secundare, drumuri pentru transport marfa sau vicinale. Dar si drumuri private. In total, in Dacia au facut peste 4.300 de kilometri de drumuri si 25 de poduri in primii ani de ocupatie.... Ei au stat aici 160 de ani. Noua ne-au mai trebuit 1.600 de ani sa facem inca pe atat.

Nemtii - 6.800 de kilometri s-au fãcut în timpul lui Carol I, în mai putin de 15 ani. În Transilvania, toate mãsurãtorile topo si hãrtile s-au fãcut în timpul ocupatiei habsburgice. Topograful Dorin Ursut le-a studiat si a predat topografia la universitate spunând tot timpul: de fiecare datã, la fiecare verificare, cotele din hãrtile tocmite de austrieci au iesit la fix!

Românii - Trei ani au lucrat la 5,6 km de drum care ocoleste Gherla. În 14 august, Emil Boc, Radu Berceanu, directori locali si primarul Gherlei tãiau panglica acestei centuri ocolitoare. La cinci zile dupã, drumul s-a prãbusit. A alunecat terenul. Si acum se lucreazã la el, iar firma care l-a fãcut se obligã sã plãteascã refacerea lui. Primarul, premierul, ministrul se obligã si ei sã-i mai taie o datã panglica, pe 1 Decembrie. Pânã atunci avem timp sã vã spunem si povestea incredibilã a acestui rateu tipic românesc. Si încã ceva. Cam cât suntem de diletanti în comparatie cu romanii care ne-au fãcut drumurile când au cucerit Dacia. Le-au fãcut atunci si au rezistat 2.000 de ani. Pânã când au venit buldozerele lui Berceanu.
(info prelucrat de pe mail)

Pretul creierului

In spital se afla un pacient grav bolnav. Rudele se adunasera in sala de asteptare, iar, in final, intra un medic obosit si abatut.. "Imi pare rau ca trebuie sa va dau o veste proasta," spuse privind fetele ingrijorate "singura speranta pt. ruda d-voastra este transplantul de creier. Este inca experimental, riscant si din punct de vedere economic intru totul pe seama d-voastra." Rudele ramasesera asezate, ascultand vestile proaste. In sfarsit, unul intreba: "Ca sa stim, cat costa un transplant de creier?" "Depinde," raspunse medicul " 5.000 euro e creierul de barbat, 200 euro cel de femeie." Se lasa o lunga perioada de liniste, timp in care barbatii din sala incercau sa nu rada si evitau privirile femeilor, chiar daca unii zambeau. In final, curiozitatea il impinse pe unul sa intrebe: "Dle. doctor, dar totusi, de ce aceasta diferenta mare de pret?" Medicul zambi la aceasta intrebare atat de inocenta si raspunse: "Cele femeiesti costa mai putin pt. ca sunt creiere folosite, celelalte sunt ca noi."

Trimite aceasta unei femei care are nevoie de un zambet si barbatilor care crezi ca l-ar putea suporta.

Salutari tuturor barbatilor care au zambit la jumatatea povestii!
Si pupici femeilor care au zambit la sfarsit!

(primit pe mail)